Mathematicorum: ianuarie 2014

Personalitate profundă a culturii române, academicianul Solomon Marcus s-a născut la 1 martie 1925, la Bacău. După ce frecventează şcoala primară şi cursurile secundare, încheiate cu un bacalaureat strălucit, la Bacău, urmează Facultatea de Matematică a Universităţii din Bucureşti (1944-1949).

Cariera universitară, începută la Institutul Politehnic (1950-1953), e continuată la Facultatea de Matematică a Universităţii din Bucureşti, unde devine lector (1955), conferenţiar (1961), profesor (1966). Este doctor în matematică (1956), doctor docent în ştiinţe (1968), membru corespondent (1993) şi apoi membru titular al Academiei Române (2001). De asemenea, este profesor invitat la numeroase universităţi din lume, membru în comitetele editoriale ale unor prestigioase publicaţii şi asociaţii din domeniul matematicii, informaticii, lingvisticii, poeticii, semioticii, din ţară şi din străinătate.

Debutează, în domeniul studiilor aplicate literaturii în 1965, la „Studii şi cercetări lingvistice”, iar editorial cu lucrarea „Poetica matematică”, Bucureşti, 1970 („Mathematische Poetik”, Frankfurt am Main, 1973) – lucrare care a atras, deopotrivă, atenţia matematicienilor şi literaţilor (încă de la lansare, Nichita Stănescu a fost extrem de interesat şi încântat de această inedită lucrare!).

Abordând/ dezvoltând şase domenii de cercetare, academicianul Solomon Marcus este unul dintre iniţiatorii lingvisticii matematice şi poeticii matematice şi, în general, al matematicii aplicate la ştiinţele naturii şi la cele sociale, tratând - în cele peste 50 de cărţi şi în sutele de articole publicate - teme interdisciplinare dintre cele mai diverse.

În mai multe rânduri, a fost distins cu Premiul Academiei Române, dar şi cu alte numeroase premii româneşti şi străine. Este deţinătorul Premiului revistei „Cuvântul”, pentru eseu şi critică literară, pe 2007.

"Trebuie să înţelegem bine relaţia dintre competiţie şi educaţie. Scopul în educaţie nu e să fii primul, scopul este să ajungi la o ocupaţie în care poţi să dai un randament bun. Asta nu se întâmplă în şcoala românească.

Latura competeţională strică lucrurile. Accentul nu mai cade pe scopul suprem al educaţiei"

"Să nu facem din evaluare un scop în sine. Accentul trebuie să-l punem pe satisfacţia personală pe care o capătă un tânăr atunci când obţine răspunsul la o curiozitate personală. Ceea ce este esenţial în educaţie este să reuşeşti să înţelegi. Asimilarea trebuie dublată de înţelegere"

Academicianul a precizat că bună parte din procesul educaţional nu se situează în cultură. "Fără idei, fără conexiuni între fenomene, fără istorie nu se face cultură", a spus Solomon Marcus. "Lectura trebuie să răspundă unei nevoi. Eu am întâlnit elevi care nu prea citesc, dar s-au dezvoltat foarte bine".

Cât despre curiozitatea tinerilor, academicianul consideră că aceasta este inhibată chiar de părinţi şi educatori. "E o agresiune de multe ori şi din partea părinţilor, a educatorilor. La adresa copiilor de 5-6 ani se comite o agresiune. Nevoia lui de a se întreba este cenzurată, descurajată. De părinţi! În şcoli scrie "Un copil cuminte nu vorbeşte neîntrebat". Mi-aduc aminte de un film, "tu când vorbeşti cu un om mare să aştepţi ca el să te întrebe ceva". E obligat să înlocuiască nevoia lui de a întreba cu actul de supunere. Eu nu spun că datoriile nu trebuie să existe, dar dacă din ele facem motorul am ratat actul educaţional"

"Una dintre rănile cele mai mari ale României este că nu se face educația mirării. Mirarea este starea naturală a copilului. Din păcate, noi nu i-o respectăm, nu plecăm de la ea. Pe măsură ce copilul intră pe mâna educatorilor, inclusiv a părinților, starea lui de mirare este ignorată. Situația copilului în România este reglementată de scenariul copilului cuminte, copilul căruia Moș Crăciun și Sfântul Nicolae îi aduc cadouri. Copilul cuminte este copilul care ascultă comenzile părinților și ale adulților și le execută. Copilul cuminte are un regim cvasi-militar, viața lui este reglementată de executarea comenzilor venit de la adulți. Încălcarea dreptului la mișcare se produce zilnic în școala românească, pentru că nu reușim să ieșim din acest scenariu prăfuit catedră-bănci", a explicat academicianul Solomon Marcus de ce sistemul educațional din România este compromis din temelii.

Educația din România este deficitară în ceea ce privește umorul și abundă în violență, a mai spus Solomon Marcus. "Noi facem o educație în care cultivăm o falsă seriozitate, în care nu mai este loc de umor, glumă, autoironie. În felul acesta, noi sabotăm adevărata educație, care trebuie să fie o stare de relaxare și bună dispoziție. Noi educăm violența. Ce văd copiii? Mai toate filmele care se livrează, chiar și în timpul zilei, se vorbește pe un ton răstit. Violențe verbală este anticamera violenței fizice. Nu se face deloc educația conviețuirii cu alteritatea. Mereu discutăm despre identitatea românească, dar nu poți discuta despre identitatea românească fără să discuți identitatea apartenenței la specia umană, conviețuirii cu ceilalți oameni".

Un alt defect al sistemului educațional este inflația de diplome, atrage atenția academicianul. Diplomele de doctor nu fac excepție, iar politicienii se numără printre cei care le râvnesc cel mai tare. "Diploma de doctor a devenit un fel de blazon. Au fost perioade în care oamenii politici vânau decorații, dar titlurile științifice reprezintă o chestiune mai recentă. Uniunea Sovietică, cu toate păcatele ei, n-a cunoscut acest fenomen al politicienilor care râvnesc la titluri științifice. La noi s-a schimbat însă. A fost o prostituție de un grad foarte pronunțat. Trebuie să nu credem că soluțiile reale sunt cele care se obțin de azi pe mâine.

Trebuie să înțelegem că fără o politică pe termen lung, care să scuture de praf programele de învățământ, să scuture de praf manualele școlare, să scuture de praf scenariul de bază educator-educat, nu rezolvăm problemele. Tot timpul în educație ne-am preocupat de problemele urgente, dar cele mai superficiale. Trăim într-o societate în multe privințe semi-analfabetă, îmi măsor foarte bine cuvintele", a conchis Solomon Marcus.

"În mod sistematic s-a cultivat în școala românească oroarea de a folosi cuvintele nu știu și nu înțeleg. Întreabarea are un statut aproape de indisciplină. Elevul se simte frustrat în dreptul său de a pune întrebări atunci când nu știe sau nu înțelege. Cu verbele a înțelege, a întreba, a ști începe educația. Se vede că întreg comportament al educatorilor descurajează întrebarea", atrage atenția Solomon Marcus, adăugând că metehnele din sistemul de educație sunt oglindide de către viața noastră politică.

"Preocuparea în cele mai multe aceste ciocniri nu este de a găsi adevărul, ci de a-l compromite pe interlocutor, pe adversar. De multe ori, cuvântul minciună este folosit greșit. A minți este mult mai compromițător decât a nu avea dreptate. Nu mai există dezbatere critică, nu mai există argumente și contra-argumente. Asta e mentalitatea promovată și de educație, să vezi în orice deosebire un prilej de conflict verbal sau fizic. Există o ezitare în rândul intelectualilor de a se aventura pe un teren pentru care nu se simți pregătiți. Exercițiul democratic a existat în România doar pentru perioade scurte. Noi suntem deocamdată într-un proces de învățare, se fac experimente pe seama populației. Vedeți cât de greu învățăm să conviețuim cu Europa. Nevoia organică de a intensifica metabolismul nostru cu Europa este esențială. Lucrurile astea vin și dintr-o tradiție glorioasă, pentru că asta cerea Maiorescu. Uităm că cuvântul tradiție trebuie cuplat cu cuvântul înnoire. Am mers mereu pe identitatea noastră națională care vine din trecut, dar ceea ce cerea Maiorescu era să cuplăm această moștenire a trecutului cu capacitatea de a comunica cu universalul. Relația noastră cu Europa se inserează în această necesitate, de a echilibra localul cu universalul. Societatea globală nu face decât să stimuleze această nevoie", a explicat academicianul.

Solomon Marcus mai atrage atenția că școala nu face educația acestor necesități legate de identitatea națională, iar o vină o poartă și mass-media. "Trebuie să recunoaștem că televiziunile, ghidându-se după sloganul că fac rating în primul rând nenorocirile și crimele, instalează un proces de schizofrenizare a populației. În aceste condiții, după crime vin războaiele politice și după aceea tercem la viața mondenă. Unde să mai rămână loc pentru cultură și să ne mirăm după asta că atâția oameni nu găsesc un sens vieții lor. Trebuie să avem capacitatea de a ne împrospăta, de a deschide ochii limpezi și de a apuca taurul de coarne de la rădăcină".

sâmbătă, 18 ianuarie 2014

miercuri, 15 ianuarie 2014

marți, 14 ianuarie 2014

duminică, 12 ianuarie 2014

sâmbătă, 11 ianuarie 2014

vineri, 10 ianuarie 2014